În anii 1800, Iordache Golescu a fost primul român care a pus pe hârtie și a comentat proverbele din popor.
Apa trece, pietrele rămân.
A pune carul înaintea boilor.
A face pe cineva cu ou și cu oțet.
Ai carte, ai parte.
A fi cu ochii în patru.
A ierta e uşor, a uita e greu.
Aceași Mărie cu altă pălărie.
A ajunge cuțitul la os.
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
Cu răbdarea treci și marea.
Cine se aseamănă, se adună.
Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
Dacă tăceai, filosof rămâneai.
După mine, potopul!
Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare.
Unde-s mulți, puterea crește.
Ziua bună se cunoaște de dimineață.
Vorba dulce mult aduce
Vorbești de lup și lupul la ușă.
Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiasmă!
Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul.
Vorba lungă, sărăcia omului.
Rușinosul roade osul.
Pofta vine mâncând.
Sătulul nu crede flămândului.
S-a dus bou și a venit vacă.
Toamna se numără bobocii.
Nu toate muștele fac miere.
Ochii care nu se văd se uită.
Prost să fii, noroc să ai.
Punctualitatea-i politețea regilor
Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață
Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima.
Omul sfințește locul, nu locul pe om.
Nu tot ce zboară se mănâncă.
A fi cu ochii în patru.
Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.
Minciuna are picioare scurte.
Hoțul neprins e negustor cinstit.
A împăca capra cu varza.
Așchia nu sare departe de trunchi.
Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.
Banii n-au miros.
Frate, frate, dar brânza e pe bani.
De bani se plâng toți, dar de minte niciunul.
Banul face din om neom.
Nu te casători pentru bani. Poţi să îi împrumuţi mai ieftin.
Banii nu aduc învăţătura, dar învăţătura aduce banii.
Dumnezeu îți dă, dar nu îți băgă în traistă.
Banul muncit nu se prăpădește.
Banii se socotesc, pâinea se cântărește.
Prietenul la nevoie se cunoaște.
Nu lăsă pe mâine ce poți face azi.
Uşor de zis, greu de făcut.
Cine ştie carte are patru ochi.
A ierta e uşor, a uita e greu.
