Limba română aparține familiei de limbi indo-europene și are o serie de caracteristici specifice, cum ar fi flexiunea verbală și nominală. Studiul gramaticii limbii române ajută la înțelegerea și corecta utilizare a limbii în scris și în vorbire.
Gramatica limbii române este studiul regulilor și structurilor limbii române. Ea se ocupă de aspecte precum morfologie (despre cuvinte și formele lor), sintaxă (despre construcțiile de cuvinte în propoziții), și semantică (despre sensul cuvintelor și al propozițiilor).
Morfologia se ocupă de studiul formelor și structurilor cuvintelor într-o limbă. În ceea ce privește limba română, aceasta implică analizarea și înțelegerea componentelor cuvintelor, precum rădăcina, prefixul și sufixul, precum și a schimbărilor pe care le pot suferi cuvintele pentru a exprima diferite sensuri și funcții gramaticale. De exemplu, în morfologia limbii române, se studiază declinarea substantivelor și a adjectivelor, conjugarea verbelor și flexiunea altor părți de vorbire pentru a forma diverse forme gramaticale.
Sintaxa se ocupă de studiul modului în care cuvintele și grupurile de cuvinte sunt combinate și organizate în propoziții pentru a transmite sensuri și semnificații. În ceea ce privește limba română, sintaxa analizează structurile propozițiilor, relațiile dintre subiect și predicat, funcțiile sintactice ale cuvintelor și ordinea cuvintelor în propoziții. De asemenea, se explorează sintaxa propozițiilor complexe și a frazelor, precum și modul în care construcțiile sintactice contribuie la coerența și claritatea comunicării în limba română.
Semantica sau semasiologie este ramura lexicologiei care studiază sensurile cuvintelor. Semantică se concentrează pe studiul semnificației cuvintelor și al relațiilor semantice dintre cuvinte și propoziții. În limba română, aceasta implică analizarea sensurilor cuvintelor, a modului în care cuvintele se combină pentru a forma semnificații complexe și a modului în care contextul influențează interpretarea unei expresii sau propoziții. Gramatica semantică se ocupă și de analizarea ambiguității, a polisemiei și a figurilor de stil, precum metaforele sau metonimiile, care contribuie la înțelegerea mai profundă a limbii și a modului în care oamenii își exprimă gândurile și ideile în limba română.
