Română

Petru Carare poezii pentru copii

By May 26, 2024May 28th, 2024No Comments

Către micul cititor

Cartea mea-i cu multe file.
Şi cu multe poezii.
De cum o citeşte, copile,
Dă-o şi la alţi copii.

Descarca PDF Către micul cititor Petru Cărare

Legea politeții

Poți să intri-n casa mea
Orisicand ai vrea,
Doar ca-ntai in usa bate
Si intreba de se poate.

Mama ti-a luat creioane

Mama ti-a luat creioane,
Fa pisici si purcelusi,
Si masini si avioane,
Dar auzi ce-ti spun, Ioane,
In caiete,
Nu pe usi!

Fa-mi si mie trotineta

Dorinuta, cam cocheta,
Zice catre fratior:
Bade, fa-mi o trotineta,
Dar sa fie cu motor.

Baiatul care nu da buna ziua

Ca un vant, ca o furtuna
Nicu intra-n casa:
Unde-ti este ziua buna?
Mi-a ramas acasa

Arvinte

Mama i-a pus ceas pe mana
Si l-a prevenit pe fiu
Ca de la scaldat sa vina
Pe la cinci, nu mai tarziu.
Insa a venit Arvinte
Tot tarziu, ca inainte.
S-a scaldat si a prins peste,
Iar pe maica o priveste
Drept in ochi zicand siret:
Ceasul ista se grabeste,
Poate ca il duci la mester,
Ca sa mearga mai incet

Bătăușul

Vorba voastra m-a dat gata,
Zau ca din rabdari m-a scos!
Cine m-a parat la tata

Ca-s un bataus focos?
Las ca aflu eu acusi,
Ca de nu nici nu mai pot.
Cine-a spus ca-s bataus?
Spuneti, ca sa-i dau la bot

Cu un vanzator

E prima data cand curat
Tu restu-mi dai, nu ma inseli.
Nu poti sa-mi spui: ce s-a-ntamplat?
Mai face lumea si greseli

Parasuta papadiei

Drept din mijlocul campiei
Inverzite-n toi de vara,
Parasuta papadiei
Urca-n cer, apoi coboara.

Albinuța și copilul

Hai, copile, lasa joaca,
Vino sa imi vezi prisaca.
Vin, ca vorba ta imi place,
Dar da-mi miere, si nu ace.

Motanul si borcanul

Zi, unde-i smantana?
De ce-i gol borcanul? –
Intreaba stapana,
Dar tace motanul.
Cuminte cu totul

Privind la stapana:
Nu vede ca botul
I-i plin de smantana?

Lica si animalele lui

Azi la scoala ce-ai adus?
Am adus un pui de urs.
Maine ce-ai s-aduci, ne spui?
V-o aduc pe mama lui.

Un motan citea o carte

Un motan citea o carte
Si-a zvarlit-o hat departe:
Miau! Iar despre caini si lei.
Si nimic de soricei!..

Motanul lui Natafleata

Ia te uita ce cotoi
Foarte mandru si de soi!
Are blana
Astrahana
Si musteti
Parca-s sageti.
E viclean si curajos,
Cand se duce dupa prada.
Una-i prost: e-un somnoros,
De-l trag soarecii de coada.

Desenul lui Ignat

Mai Ignat, mai Ignat,
Tare prost m-ai desenat!
Asta-i fata, mama, mama!
Si zici ca desen se cheama?
Asta-i nas si asta-i gura?
Asta-i, bre, caricatura!

Costica si Grivei

Vino pan la prag, Costica,
Nu sta-n poarta ca un ghem;

Ce, si de Grivei ti-i frica?
Nu mi-i frica, dar ma tem

Plangareata

Cine-a rupt iar o gheorghina?
Plange Nuta in gradina,
Varsa lacrimi mult amare,
Parc-ar fi o stropitoare

Poreclici

El la toti le-a pus porecla:
Unu-i Lupu , altu-i Sfecla .
Dar si lui i-a pus un pici
O porecla Poreclici .

Fratiorii

Cat ma stradui, mi se pare,
Pe Andrei n-am sa-l ajung,
Caci oricat eu cresc de mare,
El se face tot mai lung.

Baiatul, soarele si luna

Luci, soare, luci!
Dupa deal de ce te duci?
Dupa dealul cel cu vii
Ma asteapta alti copii.
Iar pe cer, lucind mereu,
Iti las luna-n locul meu.
Luna plina, luna mare,
Mergi, baiete, la culcare!

Fratiorii si bunicii lor

Ionica si Petrica,
Fratiori, demult se cearta:
Pe bunic si pe bunica
Vor in doua sa-i imparta.
Jumatate de bunic
E a mea, auzi ce-ti zic?!
Si bunica jumatate
E a mea, auzi, mai frate?!
Iar bunicii, fericiti,
Rad intregi, neimpartiti.

Puisorii mei galbui

Puisorii mei galbui,
Zau, cu dansii nu mai pot,
Toata ziua pui, pui, pui,
Ce le dau, mananca tot.
Le aduc in farfurie
Mamaliga aurie
Si pan mai zic: pui, pui,
Puii sunt, maliga nu-i.
Troscot le-am tocat, in fine,
Sa le dau si vitamine

Gustarica deocheata,
Iar ei au papat-o-ndata.
Imi scad sacii de merinde,
Puii mei cresc inainte,
Sacii tot mai mititei,
Puii tot mai maricei.

Ciobanasul

Am, am, am eu trei ieduti,
Cam natangi, dar draguti.
Eu i-am scos sa pasca-n pace
In poiana ce le place.
Cu purtarea lui hoteasca,
Nu vrem lupul sa soseasca,
Numai botul sa-si arate,
Si plecam in alta parte.

De ce plangea ariciul?

Picura un pui de-arici
Lacrimi calde,
Lacrimi mici.
De ce plangi tu ca un las?
L-a-ntrebat un iepuras.

N-am prieteni,
Nu pricepi?
Toti se tem de ai mei tepi.
Cand vreau sa-i cuprind mai tare,
Ii impung si, cica,-i doare.
Iepurasul se aprinde:
Da tu, frate, nu-i cuprinde,
Da-mi, ca mie, numai laba.
Uite-asa.
Ce plangi degeaba?..

Iepurila

Mama il indeamna-n sila:
Scoala-te, mai Iepurila!
Iara el: Acusi, acusi,
Si se-ntinde in culcus.
Insa iata din tufis
Vine lupul pe furis;
Iepurila s-a sculat
Si-a fugit neindemnat.

Iepuras de la oras

Tatal meu, de la oras,
Mi-a adus un iepuras
Maruntel, dar zurbagiu:
Sare, fuge, parca-i viu.
Eu deschid sa ies din casa,
Iepurasul vrea sa iasa,
Eu il las, iar el sa vezi!
O ia fuga spre livezi.
Ati vazut ce iepuras!
E adus de la oras,
Dar la trup, la urechiusi
Nu-i de vata si de plus,
Nu-i luat din magazine,
Daca-l scapi, s-a dus, nu vine
Prinde-l, tata,
Inc-o data
Sa-l arat la lumea toata!

De Anul Nou

Noaptea-i alba de ninsoare,
Ninge lin si indesat.
Cu o torba in spinare
Mos Craciun intra in sat.
Iar in urma dumisale,
Urecheat si dragalas,
Sare prin omatul moale
Un nastrusnic iepuras.
El aduce o solie
Pentru cainii cei haini:

Hai din asta zi sa fie
Numai pace-ntre jivini!
Si cum intra Craciunila
In ograda lui Onas,
Sare-un caine,
Fara mila
Hamaind la iepuras.
Iar acesta nu se lasa:
Mai Grivei, nu mai fa vorba!
Ia primeste-ne in casa
Si-o sa-ti dam ceva din torba.
Si mai afla de la mine:
Ti-ai trecut peste masura
Doar de Anul Nou, fratane,
Nu e bine sa faci gura.
Si Grivei, plin de sfiala,
Zice blandului ortac:
Scuza-ma de indrazneala,
Ca mai mult asa nu fac.
De-o fi vant, de-o fi furtuna,
Ti-oi da casa mea cu tot.
Si, in semn de pace buna,
Vino sa te pup pe bot!



Petru Cărare a fost un poet, prozator, dramaturg și traducător român din Republica Moldova. S-a născut pe 13 februarie 1935 în satul Zaim, raionul Căușeni, și a decedat pe 27 mai 2019.

Petru Cărare este cunoscut pentru activitatea sa literară diversă, care include poezie, proză scurtă, piese de teatru și traduceri.Stilul său literar se caracterizează printr-o ironie fină și un umor subtil, adesea criticând regimul totalitar sovietic și diverse aspecte ale societății.

În cariera sa, a fost supus cenzurii și represaliilor din partea autorităților sovietice, dar a continuat să scrie și să publice, reușind să lase o amprentă semnificativă în literatura română din Republica Moldova. Printre lucrările sale se numără volume de poezii, fabule și parodii, iar el a contribuit, de asemenea, la promovarea culturii și limbii române prin traducerile sale.

Petru Cărare a fost un membru respectat al comunității literare și a fost apreciat pentru curajul și integritatea sa artistică.